Ce anume ne dorim de la un barbat?
In ultima vreme observ cum barbatii s-au efeminat si femeile s-au masculinizat. Nu vorbesc doar de look, ci mai degraba de atitudine. Barbati finuti, ce chicotesc intr-un colt al mesei despre noul balsam de par cu unt de cocos si femei care nu mai dau doi bani pe cum arata sau se comporta. Si nu-i tocmai ok, pentru ca ei nu ne mai spun nimic, vazandu-si linistiti de programarile la salon, iar noi ne plangem impovarate dand ochii peste cap :"unde sunt barbatii de altadata?". Acei barbati puternici care ne priveau intens si incremeneam de fascinatie. Acei misteriosi carismatici, care desi nu stateau mai mult decat noi in fata oglinzii pensandu-si pana la refuz sprancenele sau admirandu-si noua posetuta din piele de caprioara, aratau atat de sexy. Nu ma intelegeti gresit, nu sunt fana a barbatului neingrijit. Nici pe departe! Ador cand barbatul meu arata bine. Doar ca nu mi-ar placea sa am discutii cu el despre makeup, trenduri si produse cosmetice si acesta sa stie mai multe despre ele decat stiu eu. Pentru astfel de conversatii apelez la prietenii mei gay. Sau la alte femei.
O sa va zic ceva. Feministele vor vocifera, sunt sigura de asta, insa chiar nu imi pasa.
Barbatul este construit sa domine. Familia, copiii, femeia, sefii, absolut pe toata lumea. E in ADN-ul lor. Nu asociez imaginea unui neanderthalian cu conceptul de barbat. Nu isi doreste nimeni o bruta care sa vina de la munca, sa se descalte aruncandu-si pantofii pe unde apuca si sa urle in toate directiile cu voce de bariton "unde mi-e mancarea!?".
Femeia este construita sa dea viata. Nu doar unui copil, dar si locuintei in care se afla sau spatiului de munca. Sa dea viata vietii. Sa creeze.
Nu spun ca locul nostru este in casa si nici la cratita (desi mie nu imi este deloc rusine sa marturisesc ca-mi place la nebunie sa gatesc si sa fac casa/locul in care muncesc mai frumos; nu consider absolut nici o umilinta sa gatesti pentru barbatul tau), ci doar ca fiecare dintre noi suntem jumatati ale aceleiasi monede. Evident cu drepturi egale!
De asta ei mergeau la razboi si noi aveam grija de copii, de casa, etc. asta nu insemna ca unii erau mai importanti decat ceilalti.
Vorbesc de acel barbat stapan pe sine, care stie ce vrea si incotro se indreapta, un barbat puternic si asumat, care stie sa ia taurul de coarne si sa ne tina piept, ba chiar sa se si impuna un pic prin verticalitate. Sa nu ne lase sa facem ce vrem noi din el, dar sa stie si cand sa cedeze, sa isi ceara scuze sau sa repare o greseala. Un barbat pe cat de bland, pe-atat de categoric.
Acela care protejeaza femeia de langa cu grija si responsabilitate. Acesta este genul de barbat pe care vreau sa il am langa mine si nu mi-e jena sa recunosc ca da, imi place sa fiu dominata, deoarece sunt o femeie care se respecta, si n-as sta in ruptul capului cu un barbat mai slab decat mine.M-ar transforma in cel mai fericit caz intr-o mama si acesta este ultimul lucru pe care vreau sa il fac.
Ce respect ati putea avea pentru cineva ezitant si fricos? V-ati incredita lui? Ati face o familie cu un asemenea om? Si daca ziceti "Da!" e ok. Inseamna ca va place sa controlati. Nu va judec! Doar ca va spun un lucru: e al dracului de obositor sa controlati absolut tot, mai ales lucrurile care nu tin de voi. Dati-va voie sa fiti femei si lasati "greul" pe umerii lor. Aveti incredere in ei, pot sa o faca!
In ultima vreme observ cum barbatii s-au efeminat si femeile s-au masculinizat. Nu vorbesc doar de look, ci mai degraba de atitudine. Barbati finuti, ce chicotesc intr-un colt al mesei despre noul balsam de par cu unt de cocos si femei care nu mai dau doi bani pe cum arata sau se comporta. Si nu-i tocmai ok, pentru ca ei nu ne mai spun nimic, vazandu-si linistiti de programarile la salon, iar noi ne plangem impovarate dand ochii peste cap :"unde sunt barbatii de altadata?". Acei barbati puternici care ne priveau intens si incremeneam de fascinatie. Acei misteriosi carismatici, care desi nu stateau mai mult decat noi in fata oglinzii pensandu-si pana la refuz sprancenele sau admirandu-si noua posetuta din piele de caprioara, aratau atat de sexy. Nu ma intelegeti gresit, nu sunt fana a barbatului neingrijit. Nici pe departe! Ador cand barbatul meu arata bine. Doar ca nu mi-ar placea sa am discutii cu el despre makeup, trenduri si produse cosmetice si acesta sa stie mai multe despre ele decat stiu eu. Pentru astfel de conversatii apelez la prietenii mei gay. Sau la alte femei.
O sa va zic ceva. Feministele vor vocifera, sunt sigura de asta, insa chiar nu imi pasa.
Barbatul este construit sa domine. Familia, copiii, femeia, sefii, absolut pe toata lumea. E in ADN-ul lor. Nu asociez imaginea unui neanderthalian cu conceptul de barbat. Nu isi doreste nimeni o bruta care sa vina de la munca, sa se descalte aruncandu-si pantofii pe unde apuca si sa urle in toate directiile cu voce de bariton "unde mi-e mancarea!?".
Femeia este construita sa dea viata. Nu doar unui copil, dar si locuintei in care se afla sau spatiului de munca. Sa dea viata vietii. Sa creeze.
Nu spun ca locul nostru este in casa si nici la cratita (desi mie nu imi este deloc rusine sa marturisesc ca-mi place la nebunie sa gatesc si sa fac casa/locul in care muncesc mai frumos; nu consider absolut nici o umilinta sa gatesti pentru barbatul tau), ci doar ca fiecare dintre noi suntem jumatati ale aceleiasi monede. Evident cu drepturi egale!
De asta ei mergeau la razboi si noi aveam grija de copii, de casa, etc. asta nu insemna ca unii erau mai importanti decat ceilalti.
Vorbesc de acel barbat stapan pe sine, care stie ce vrea si incotro se indreapta, un barbat puternic si asumat, care stie sa ia taurul de coarne si sa ne tina piept, ba chiar sa se si impuna un pic prin verticalitate. Sa nu ne lase sa facem ce vrem noi din el, dar sa stie si cand sa cedeze, sa isi ceara scuze sau sa repare o greseala. Un barbat pe cat de bland, pe-atat de categoric.
Acela care protejeaza femeia de langa cu grija si responsabilitate. Acesta este genul de barbat pe care vreau sa il am langa mine si nu mi-e jena sa recunosc ca da, imi place sa fiu dominata, deoarece sunt o femeie care se respecta, si n-as sta in ruptul capului cu un barbat mai slab decat mine.M-ar transforma in cel mai fericit caz intr-o mama si acesta este ultimul lucru pe care vreau sa il fac.
Ce respect ati putea avea pentru cineva ezitant si fricos? V-ati incredita lui? Ati face o familie cu un asemenea om? Si daca ziceti "Da!" e ok. Inseamna ca va place sa controlati. Nu va judec! Doar ca va spun un lucru: e al dracului de obositor sa controlati absolut tot, mai ales lucrurile care nu tin de voi. Dati-va voie sa fiti femei si lasati "greul" pe umerii lor. Aveti incredere in ei, pot sa o faca!
No comments:
Post a Comment